Corynutza
Repetati melodiile pt concert
Data inscrierii: 11/Feb/2006
Mesaje: 1588
|
 Trimis: 17/04/2006 15:02 Titlul subiectului: Amor no compartido |
 |
|
de pov asta sigur va amintiti  am primit numeroase laude pt ea  se pare ca a placut mult
nu mi s-a intamplat o chestie asemanatoare(si sper sa nu mi se intample) tot ce am scris a fost inspiratie de mom 
'Seara...tarziu...Orasul isi stingea si ultimele lumini pt. a adormi in linistea noptii,tulburata doar de ploaia, furioasa parca pe ceva ce se intamplase,si de valurile marii ce se spargeau de plaja candva plina de oamenii.Mai ramaneau doar urmele ultimilor “vizitatori” ce o abandonasera cu ore in urma...Strazile erau pustii.Nimeni nu le mai strabatuse de ore in sir.La un ocazie dat,din una din multele cladiri ale orasului, iese o silueta.Privita in lumina lunii,ce incerca sa invinga norii porniti parca sa distruga orasul,putea fi distinsa ca fiind o fata de statura medie,blonda,cu niste ochi frumosi in momentele fericite...De ce spun in momentele fericite?Pt. ca se vedea ca acum nu era prea fericita.Se indrepta f grabita spre plaja,parand ca nu observa ploaia,iar din ochii ei,din acei ochi frumosi,curgea o mare de lacrimi...nu...nu de lacrimi...pt. ca acel inger nu ar fi putut varsa vreodata o lacrima...o mare de cristale...de picaturi de roua...ce curgeau pe obrajii ei fini pt. a se pierde apoi in infinitatea de picaturi de ploaie ce cadeau din cerul infuriat.Ajunse pe plaja si se tranti pe malul marii,lasand valurile sa-i spele picioarele obosite de drumul facut... Fiecare ar fi spus ca poarta o mare amagire in suflet,dar nici cel mai bun ghicitor nu ar fi ghicit care era acea amagire.Doar ea putea sa stie...ea si cei care i-o provocasera...Minute in sir a stat si a plans...pana cand s-a hotarat sa-i marturiseasca cuiva tot ce i se intampla.Va veti intreba cui,doar am spus ca orasul era pustiu...Pai cui altcuiva decat marii,prietena de nadejde a tuturor solitarilor si dezamagitilor...Pt. ea acea fata nu era decat o alta victima a rautatii oamenilor pe care o va asculta cum a facut de mii de ani cu milioane de alti oameni.Pt. fata,in schimb,era ceva f important,era escapada de povara pe care o avea pe suflet,era eliberarea de toate problemele ei...’
“-De ce mie?Credeam ca ma iubeste...credeam ca ea e cea mai buna prietena a mea...De ce mi-au facut asta?(tipand)De ce?...Ce proasta sunt!Cine sa-mi raspunda?Marea?...Poate ca o sa ma simt mai bine daca ii spun cuiva ce mi se intampla...Cine ma poate asculta la ora asta?Cine altcineva decat marea?... Totul a inceput...”
‘Multi ar fi spus ca e nebuna...doar vorbea cu marea,nu?...Dar nu era...nu...Era complet sanatoasa,dar doar fizic...pt. ca sufletul ei era bolnav...si exista un singur vinovat...’
“-Totul a inceput acum cativa ani...plecasem in Italia...imi era asa dor de casa si de ea...de cea mai buna prietena a mea...(cu ura)Marizza...pana l-am intalnit pe el...(cu ura si durere in acelasi timp)pe Pablo...Am crezut ca ma iubeste,i-am dat tot ce aveam mai bun in mine...doar ca sa nu ma paraseasca si ce a facut?... S-a incurcat cu cea mai buna prietena a mea  (plangand si mai tare)Nu pot sa-mi scot momentul ala din minte...Mai bine nu ne intorceam din Italia...Acum totul se leaga...De-asta au fost asa surprinsi cand s-au intalnit... Marizza a fost surprinsa sa afle ca cea de care isi batea joc eram chiar eu.Cum am putut sa fiu atat de naiva incat sa cred ca ma iubeste,ca problemele noastre s-au rezolvat?...Cand ma gandesc ca eu ii povesteam cat de indragostita sunt,cum saruta,iar ea...ea stia poate mai bine ca mine...”
<Amintire>
-Tu chiar il iubesti?
-(cu o stralucire in privire si privind un loc fix)Da.Sunt super indragostita.  Nu stiu ce as face daca ne-am desparti.Daca aflu vreodata ca el are pe alta,eu mor...Mor,Marizza.
-Nu vorbi asa!
-Asta-i adevarul!...(cu un zambet prostesc)Daca ai stii cum saruta...Daca nu ar fi iubitul meu,ti-as spune ca merita sa dai absolut orice ca sa incerci...
<Realitate>
“-Cum am putut sa fiu asa naiva?Ei se intalneau pe ascuns,iar eu jucam rolul iubitei prostute...Nu pot sa-mi scot imaginea asta din minte...De ce?”
‘Despre ce poză vorbea?Despre cea pe care o vazuse in acea dimineata...Avusese un cosmar in acea noapte,care avea legatura cu Pablo.Speriata,cum s-a trezit a plecat la el...Cum ea locuise cu el in Italia, era obisnuita sa intre direct.A intrat si a mers in camera lui,dar ce a vazut a ingrozit-o...Pablo dormea,dar nu singur.Era cu Marizza,cea mai buna prietena a ei.Oricine putea sa-si dea seama de ce se intamplase acolo in acea noapte.Acum intelegea si rolul acelui cosmar.Era un advertisment...A lesinat... Era prea mult pt. ea. Pablo s-a trezit,iar cand a vazut-o a ramas ca inghetat...Ce cauta ea acolo?Ce urma sa se intample acum?Intr-un sfarsit,a reactionat,s-a imbracat,a luat-o in brate si a dus-o in living,unde a pus-o pe canapea. Usor,usor,a inceput sa se trezeasca...’
-Te simti bine?(luand-o de mana)
-Spune-mi ca a fost un cosmar!Spune-mi ca totul e bine!Spune-mi ca...(deodata se ridica si fuge in camera lui.Pablo incearca sa o opreasca,dar nu reuseste)
-Nu se poate!E adevarat...
-Trebuie sa-ti explic...
-Ce sa-mi explici?Nu am 2 ani.Stiu ce s-a intamplat aici.Acum totul se leaga...
-Dar...
-De ce tocmai ea?Dintre toate fetele care exista de ce ai ales-o tocmai pe ea? De ce pe cea mai buna prietena a mea?(Marizza este trezita de scandal)
-Ce s-a intamplat?
-Mai intrebi ce s-a intamplat?
-Ce faci aici?
-Venisem sa fac un fapt f normal,sa-mi vad iubitul,dar...
-Nu e...
-Nu e ce?Nu e ce cred eu?Ba e...si stiti ce?Faceti ce vreti!Pe mine nu ma mai intereseaza.  (pleaca plangand)
“-Cum am putut sa cred ca ma iubeste?Ce are ea si nu am eu?”
<Amintire>
-Putem sa vorbim?
-Nu.Cum m-ai gasit?
-Te cunosc f bine.
-In schimb,eu nu te cunosc deloc.Nu credeam ca esti in dispoziție de asa ceva.
-Asculta...
-Nu.Ce ai tu si eu nu am?
-Nimic.Tu esti mult mai frumoasa decat mine,doar...
-Doar ca frumusetea nu mi-a întrebuințat la nimic...Acum lasa-ma in pace!Pleaca!
-Nu plec pana nu vorbim.
-Atunci plec eu...A,spune-i bărbatului tau sa nu ma mai caute!Pt. mine nu mai exista(se ridica)
-Ce tot spui?E iubitul tau.
-Pastreaza-l!...Imi pare rau pt. ce voi face!Nu ma purta pe constiinta!(pleaca)
<Realitate>
“-Unde am gresit?Sa-mi raspunda cineva...”
‘A stat minute in sir in liniste,asteptand,parca,ca cineva sa-i raspunda la intrebarea ei...Nu i-a raspuns nimeni,iar fata a luat o decizie pe care avea sa o regrete...S-a ridicat si a inceput sa intre incet in mare impinsa parca de o forta nevazuta...era forta acelei iubiri neimpartasite,acelei dezamagiri suferite...ce o impingea spre o nebunie...Prin fata ochilor ii trecea toata viata ei,de cand l-a recunoscut pe Pablo pana in acea dimineata tragica pt. ea...Cine era fata?Era Mia...Mia Colucci,o fata plina de viata,care acum era pe punctul de a o intrerupe din cauza unei dezamagiri...Cineva isi facu,insa,aparitia pe plaja.Parea a cauta pe cineva...poate chiar pe ea.Cand o vazu,ii sari imediat in ajutor.O scoase din apa...’
-De ce ai facut asta,Mia?
-(varsand toata apa pe care o inghitise)Acum iti faci griji pt. mine?Nu crezi ca e prea tarziu,Pablo?
-Niciodata nu e prea tarziu...
-Ba este...(eliberandu-se din mainile lui)Nu ti-a transmis iubita ta ca nu vreau sa te mai vad?
-Despre ce vorbesti?Tu esti iubita mea.
-Nu,Pablo.Marizza e...
-De ce trebuie sa fi asa dificila?Nu poti sa o ierti?
-Sa o iert?Crezi ca mai pot sa o numesc prietena dupa tot ce mi-a facut?
-Nu stia ca sunt iubitul tau.
-Nici cand a aflat,nu a interesat-o prea mult.
-Intre noi nu a mai fost nimic de cand a aflat...
-Si ce am vazut?
-A venit sa-mi vorbeasca despre tine,dar eu...i-am vorbit despre tot ce s-a intamplat...i-am cerut o sansa... am sarutat-o,iar ea...ea a cedat...
-Dar,totusi,putea sa nu o faca.Ramane o tradatoare...
-Stii de ce am venit sa te caut?Ea mi-a cerut-o.Stia ca esti in stare sa faci o nebunie...Am venit pe plaja pt. ca stiam ca atunci cand esti trista iti place sa te plimbi pe malul marii...
-Ce emotionant!Nu trebuia sa te deranjezi.Intelege!Nu mai existi pt. mine!(se ridica si pleaca)
‘A plecat...lasand in urma inima ei...inima ei si o carare de lacrimi...Trebuia sa accepte realitatea... iubirea ei era neimpartasita...prietena ei cea mai buna o tradase...cel pt. care facuse totul o mintise...Pt. ce mai avea rost sa traiasca?Intrebarea asta ii rasuna in minte ca si cum sufletul ei o implora sa-i gaseasca raspunsul...Era f necomplicat raspunsul...trebuia sa traiasca pt. ea,pt. cei care o iubesc cu o adevarat,pt. descoperirea unei noi iubiri,pt. uitarea acelei iubiri...existau mii de motive pt. care merita sa traiasca... Asa ca facu un juramant pt. ea insasi...jura ca nu va mai suferi niciodata pt. un baiat,ca va ajunge o fata puternica,ca nu va mai plange niciodata,ca ii va incredinta uitarii toata viata pe care a trait-o cu Pablo... Ajunse,in sfarsit,si acasa...Nu dori sa dea explicatii la nimeni...Se inchise in camera ei.Se modifica si se arunca in pat.Deodata observa ca avea ceva pe noptiera...ceva care pana in acea dimineata ii daduse putere...dar care acum ii provoca suferinta si durere...Era o poza cu ea si Marizza.O lua si o arunca pe podea,provocand spargerea acesteia.Dori sa stranga totul,dar se taie in bucatelele de geam,provocand caderea a cateva picaturi de sange pe poza.Se bandaja,iar apoi lua poza,o rupse si o arunca la gunoi impreuna cu bucatile de rama...’
“-Aici e locul prieteniei noastre,Marizza...la gunoi.”
‘Intre timp,Pablo ramasese pe plaja,incercand sa iasa din shok.Ce insemnase totul?Era Mia in stare sa se sinucida pt. el?Asa rau o duruse totul?De ce il interesa asa mult ca Mia nu mai vroia sa-l vada?El nu o iubea sau...o iubea?Acestea erau cateva din intrebarile pe care si le punea.Intr-un sfarsit,se decise sa mearga sa o vada pe Marizza...poate il mai ajuta sa se decida...Ajunse la Marizza,care il astepta f agitata...’
-Ai gasit-o?
-Da,dar...(ii povesteste totul)
-Stiam eu ca va incerca sa faca ceva...
-Ma ingrijoreaza...Daca va mai incerca sa faca ceva...
-Tu ar trebui sa fi langa ea,nu(coborand privirea)...nu langa mine. 
-Ce tot spui?
-Am avut ghinionul sa ne indragostim de acelasi baiat,dar...ea te-a intalnit prima.Ea merita dragostea ta.Eu sunt doar o intrusa.
-Nu e adevarat!Eu te iubesc pe tine.
-Nici tu nu mai crezi.Nu vezi cat esti de ingrijorat pt. ea?Nu vezi cat de trist esti pt. ca nu mai vrea sa te vada?
-Dar...
-Du-te la ea!Are nevoie de tine...si tu de ea.
-Ce vei face tu?
-Te voi uita...voi incerca.Adio! 
-Adio!(pleaca)
‘Si Marizza a renuntat la iubirea ei.Era un sacrificiu ce o durea enorm,dar merita,spunea ea.Acum trebuia sa se gandeasca doar la cum isi va recupera prietena...
Pablo,nu stia de ce,dar nu era trist pt. ca se despartise de ea.Nu mai intelegea nimic.Cu o seara in urma ar fi facut indiferent ce sa fie din nou cu ea,iar acum era chiar fericit ca s-au despartit.Nu stia ce simte pt. Mia,dar stia ca ceva simte... ceva mai mult decat afectiune...
Au trecut cativa ani...La cateva zile dupa tot ce se intamplase,Mia se intorsese in Italia...Cat despre Pablo, nu sunt prea multe de spus...ramasese singur,iar pe Marizza nu o mai vazuse niciodata.Inainte sa plece,Mia ii lasase o scrisoare,pe care nu reusise sa o citeasca pana acum...Era o seara la fel ca cea in care o gasise pe Mia pe plaja...El era singur in apartamentul lui privind o poza pe care o avea cu Mia...Atunci isi aminti de scrisoare si se decise ca ar trebui,totusi,sa o citeasca...O lua din locul in care o tinuse in toti acesti ani si incepu sa o citeasca:
<<Nici nu stiu de ce ti-am scris aceasta scrisoare...poate pt. ca inima te iubeste asa de mult incat a vrut sa-ti dea o explicatie...Plec...plec,Pablo.Este cel mai bine.Ramai cu Marizza!Uita ca am trecut vreodata prin viata ta!Acelasi lucru voi face si eu.Nu mai vreau sa plang pt. aceasta iubire neimpartasita.Nu mai vreau sa traiesc in minciuna asta.Se spune ca totul trece...ca timpul vindeca ce-i mai rau...ca uitarea insanatoseste si sterge toata durerea...Poate ca timpul si uitarea ma vor ajuta si pe mine...Stiu ca nu trebuie sa plang chiar daca totul ma doare f adanc...chiar daca ma simt ca intr-un desert fara sfarsit...chiar daca totul este pierdut...
Am spus ca voi uita ca ai trecut prin viata mea...Sunt sigura ca mintea va reusi sa uite,dar inima,nu.Vei ramane mereu iubirea ei si o parte din ea va muri o data cu plecarea mea.
Nu iti face griji pt. mine!Nu voi plange ca s-a terminat...ci voi zambi amintindu-mi tot ce s-a intamplat.
Te iubesc!
Mia>>
Ce s-a intamplat dupa?E greu de spus...la cateva zile dupa ce a citit scrisoarea Mia s-a intors sa-si vada parintii,iar printr-o coincidenta ciudata s-a intalnit cu Pablo pe plaja...’
-Mia?!Cand te-ai intors?
-Buna! Acum cateva zile...
-Si...de ce nu m-ai cautat?
-Dupa tot ce s-a intamplat?
-Putem fi prieteni?
-Nu...(se intoarce brusc,provocand caderea unui carnetel pe care il avea in mana,si pleaca)
-Ce e asta?(il ridica)E jurnalul Miei...
‘Evident ca l-a luat si l-a citit...’
<<Timpul nu m-a ajutat deloc...nu mi-a vindecat ranile...Inca mai imi amintesc saruturile lui...inca mai pot auzi in departare vocea lui...Inca mai ramane urma atingerii lui pe pielea mea...De ce simt ca nu exista intoarcere pe drumul pe care merg?De ce nu mai stiu cine sunt?De ce simt ca mai ramane ceva intre noi?De ce mai traieste povestea noastra in memoria mea?De ce simt ca locul lui nu este in amintire si ca mai poate exista o a doua oara?De ce viata mea continua,dar eu nu continui cu ea?De ce nu pot sa-l uit?.......Pe cine incerc sa pacalesc?Nu m-am intors sa-mi vad parintii...m-am intors cu speranta ca il voi vedea pe el...De ce inca il mai iubesc?>>
‘Cu speranta reinviata,Pablo s-a apucat sa-i scrie o scrisoare in care ii cerea iertare si ii spunea ca o iubeste...Uitati ce a iesit:’
<<Fara tine simt ca nu mai am viata...Fara tine simt ca ma cufund intr-o singuratate amara...Fara tine simt ca ziua mea s-a transformat in noapte...Fara tine simt ca ochii mei incep sa planga...Fara tine simt ca ma sufoc imbratisat de o durere adanca...Nici nu stii cat m-a ranit plecarea ta...Nici nu stiu cum imi voi continua viata fara tine...Timpul alearga si nu vrea sa se odihneasca,dar viata mea s-a oprit in privirea ta...
Iarta-ma!Nu am stiut sa te iubesc cum meritai.Iarta-ma!Intoarce-te la mine!Nu ma lasa cu durerea asta profunda care ma omoara pe zi ce trece!Iarta-ma!Am nevoie de tine.
Te iubesc!
Pablo>>
‘Nu a avut curajul sa i-o dea personal asa ca i-a trimis-o cu un buchet mare de trandafiri si un inel...Va veti intreba pt. ce era inelul...Era ca o cerere in casatorie indirecta...Trebuia sa ii dovedeasca ca o iubeste,nu?
Din impuls,Mia nu a vrut sa citeasca scrisoarea,dar convinsa de mama ei a citit-o si a ramas uimita.Oare chiar o iubea?Chiar ii parea rau?O ultima fraza a convins-o de toate astea...’
<<P.S.:Cauta in buchetul de trandafiri si vei gasi o cutiuta!Deschide-o!Vei avea o mare surpriza...Te iubesc! Nu uita!>>
‘A gasit cutiuta si cand a deschis-o a ramas cu adevarat uimita...era un inel cu un diamant in forma de inima,iar langa avea un bilet:<Ce-ai zice de o nunta pe plaja,locul tau preferat?>’
-Ce vei face,Mia?Nu ii raspunzi?
-Nu stiu,mama.Mi-e frica sa nu ma raneasca din nou.
-Asa e dragostea...plina de greseli.Dragostea nu poate fi perfecta,pt. ca nimeni nu e perfect.
-De ce trebuie sa fie asa misterioasa viata?Cum pot sa o inteleg?
-Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi,dar trebuie traita privind inainte.Nu uita!Du-te!Accepta! Traieste in sfarsit iubirea asta!
-Stii,ai dreptate!Nu trebuie sa fiu pesimista.Daca ma va rani,voi trece peste.(pleaca)
‘Ce s-a intamplat?Mia a acceptat.Dupa cateva luni,s-au casatorit pe plaja,cum a vrut Mia.Atunci s-a intors si Marizza,care avea pe altcineva si se parea ca pe Pablo l-a uitat.Mia,la inceput,nici nu a vrut sa o vada,dar convinsa de mama ei si de Pablo,a acceptat sa vorbeasca cu ea...’
-Nu stiu cu ce sa incep...Iarta-ma!Mi-am pierdut mintile in acea seara...
-Sa te iert?!Marizza,nu te-am considerat prietena mea...te-am considerat sora mea...si tu ce ai facut?
-Nu mi-am imaginat niciodata ca Pablo era chiar iubitul tau...
-Stii cat m-a schimbat tot ce ai facut?
-Imi pare rau!Stiu ca nu vei mai putea niciodata sa ma consideri prietena ta cea mai buna,dar macar accepta-ma ca o prietena.Nu vreau sa te pierd.
-(cedand intr-un final)Nici eu nu vreau sa te pierd,prietena.
-Atunci...prietene din nou?
-Da.(se imbratiseaza)
‘De atunci totul a fost perfect.Cu timpul Marizza si Mia au realizat prietenele care au fost odata,iar Mia... acea fata care cu ani in urma iesea intr-o seara ploioasa din casa plina de dezamagire cu o mare de lacrimi in ochi,plangand dupa o iubire ce ea credea ca s-a sfarsit,a reusit,in sfarsit,sa traiasca acea iubire candva neimpartasita.’
Fin.
_________________
[URL=http://imageshack.us] [/URL] |
|
....nu o citisem 
